Inside a girl's purse

I only ask to be free. The butterflies are free.

2011-10-31T18:33:00.000-07:00

AMSTERDAM: the Coffeshop

2011-10-31T18:24:00.000-07:00

Happy Halloween

2011-10-31T05:50:00.000-07:00

TO SEE: Teenage Dirtbag, 2009 (based on a true story)

2011-10-30T09:28:00.000-07:00

Vers l'ecole,part. 1: Collars

2011-10-17T09:31:00.000-07:00

Luxembourg: the Korean "pacient"

2011-10-17T09:18:00.000-07:00

The man who never walked alone....

Cat Power song: Amor amor, Cacharel video & making of

2011-10-10T06:07:00.000-07:00

I got your name tattooed/High like a helium balloon

Making of:

Never give up

2011-09-03T12:21:00.000-07:00

What a girl wants, what a girl needs

2011-09-02T15:15:00.000-07:00

Favorite quote - there is nothing bigger than the little things

2011-08-15T18:51:00.000-07:00

Celine:I always feel like a freak because I’m never able to move on like… this, you know? People just have an affair, or even… entire relationships… They break up and they forget. They move on like they would have changed brand of cereals. I feel I was never able to forget anyone I’ve been with. Because each person had their own… specific qualities. You can never replace anyone. What is lost is lost. Each relationship, when it ends, really damages me. I never fully recover. That’s why I’m very careful with getting involved, because… It hurts too much! Even getting laid… I actually don’t do that… I will miss of the person the most mundane things. Like I’m obsessed with LITTLE THINGS. Maybe I’m crazy but… when I was a little girl, my mom told me that I was always late for school. One day she followed me to see why… I was looking at chestnuts falling from the trees rolling on the sidewalk, or ants crossing the road… the way a leaf cast a shadow on a tree trunk… LITTLE THINGS. I think it’s the same with people. I see in them little details, so specific to each of them, that move me, and that I miss, and… will always miss. You can never replace anyone, because everyone is made of such beautiful specific details. Like I remember the way… your beard has a bit of red in it. And how the sun was making it glow… that morning, right before you left. I remember that, and… I missed it. I’m really crazy, right? (Before sunset, 2004)

Autori de ... truisme, dar iata ca ma regasesc uneori

2011-06-27T13:57:00.000-07:00

"In cele trei nopti anterioare, ori de cate ori termina exericitul, o coplesea nevoia de a plange. Era vulnerabila, singura si simtea ca o mare oportunitate ii scapa printre degete.Inca o data simtea ca viata o trata diferit: ii oferea toate sansele pentru a reusi, dar cand era aproape de obiectivul sau, pamantul se deschidea si o inghitea. La fel se intamplase cu studiile ei, cu unii iubiti, cu niste vise pe care nu le-a povestit nimanui. Si asa era si drumul pe care dorea sa il strabada." (Brida - Paulo Coelho)

Forget happy endings

2011-06-11T14:10:00.000-07:00

Fiecare pas e înainte

Și fiecare pas e ferm

Fiecare mișcare de picior demonstrează dibăcie

Și niciodata el nu a țintuit mai exact

Înainte, înainte, înainte

Fiecare pas către “în față” are o ratio a sa

Un discurs cazuistic

Și o prezicie remarcabilă

Nimic nu poate clătina pasul către mâine

Nimic nu este inavuabil, nimic nepotrivit

Și până și atunci când, în strânsoare cruntă de pantof,

Calcă un pic în lături

E tot dinadins, nu e la întamplare

Nu fără formă unitară

Fiecare pas e către tine

Deși îmi pare că mi-ai rămas cumplit de înapoi

„La urma urmei,

cine are curajul să sărute o glenza, dacă ea nu șchioapătă”…

Girls and poetry

2011-05-19T18:58:00.000-07:00

Barricades

2011-05-11T15:31:00.000-07:00

Mi-a spus doctorul ca sunt deshidratata.

Ochii imi sunt uscati

De vreme buna,

Iar piele obrajilor incepe sa crape.

Eu i-am raspuns doctorului

Ca m-am imbolnavit de umiditate

La suflet,

In timp ce mintea imi sufera

De hipertermie.

La voz áspera de la ternura

2011-04-08T16:14:00.000-07:00

Y si quieren saber
De mi pasado,
Es preciso decir otra mentira,
Les diré que llegué
De un mundo raro,
Que no sé del dolor,
Que triunfé en el amor
Y que nunca he llorado.

No se que tienen las flores llorona, las flores del campo santo
Que cuando las mueve el viento llorona, parece que están llorando

Defetism

2011-03-30T17:12:00.000-07:00

Nu te astept

Nici nu ma gandesc la tine macar

Nici la cine esti

Nici la cine ai putea fi pentru mine

Sau la ce statut social vei avea

Cum te voi salva din vreo corporatie obositoare

Si cum ma vei invata despre muzica si poker

La cat de mari vor fi mainile tale

Si la cum imi voi sprijini

Toata istetimea in ele

La cum iti voi expune

Ipotezele mele despre

Rolul privirii in cultura vizuala moderna, europeana si nord-americana

Analogiile mele intre miturile fundamentale ale poporului roman si Byron,

Intre Malena a lui Giuseppe Tornatore si Renoir

Intre Renoir si Matthias Vriens-McGrath

La cum imi vei spune

Ca am idei mai multe decat timp

Nici nu imi trece prin gand

Cum ne vom plimba de mana prin lume

Cu aparate foto si camere de filmat

Si cum vom merge pas la pas

In tenisi Converse,

Eu albi, tu albastri

Cu blugii prespalati si tricourile mototolite

Desi tu ma vei face vinovata

Ca ai ajuns asa

Si nu, nu cred in tine nicio clipa

Cu toate astea,

Imi fac unghiile, si buzele, si parul

Dupa un soi de plac al unui soi de tine

Geamul, il tin larg deschis.

In pantalonasi albi de dantela

Si in fata oglinzii

Exersez priviri de seductie, de dor, de timiditate, de duca, de cearta, de dans, de noapte, de zi, de cina, de complicitate, de caldura, de sex, de dezaprobare

Iar ochii imi sclipesc a asteptare

Desigur, eu nu te astept,

Dar ei da, se pare.

I've got those mean reds... and I have no Tiffany's..

2011-03-30T14:59:00.000-07:00

Holly Golightly:You musn't give your heart to a wild thing. The more you do, the stronger they get, until they're strong enough to run into the woods or fly into a tree. And then to a higher tree and then to the sky.

Paul Varjak: You call yourself a free spirit, a "wild thing," and you're terrified somebody's gonna stick you in a cage. Well baby, you're already in that cage. You built it yourself. And it's not bounded in the west by Tulip, Texas, or in the east by Somali-land. It's wherever you go. Because no matter where you run, you just end up running into yourself.

Holly Golightly: I don't know who I am! I'm like cat here, a couple of no-name slobs. We belong to nobody and nobody belongs to us. We don't even belong to each other.

"I'm not alone", she said.

2011-03-28T14:45:00.000-07:00

Tu

2011-03-07T14:14:00.000-08:00

Un pantece plin de emotia impacientei,

Plin de toleranta sau de minciuna,

Plin de frivolitatea dorintei,

De neastamparul asteptarii,

De freamat si, printre altele,

Plin de durere.

Acolo vei creste tu.

De acolo viata ta se va hrani

Si mainile tale isi vor construi conturul.

De acolo porneste sentimentul

Si tot acolo se sfarseste el,

Spasmodic si in agonie,

De cate ori inima isi alungeste trairile

Ca niste tentacule repulsive.

Un pantece care te asteapta totusi sa vii,

Sa il umpli de tine

Si sa il golesti de toate celelalte,

Un pantece obositor de tanar si de incet,

Plin de emotia impacientei.

Sistemul imunitar

2011-02-01T17:02:00.000-08:00

La capatul celalalt,

Maini moi ca de iarba grasa…

Nu vad, insa, prin ploaia de cuvinte

Pe care o prefir

Si picaturi de gheata chinezesti

Imi taie respiratie,

Iar consecutivitatea actiunilor

Roade maduva oaselor

(sa ne ignoram, prieteni, sistemul imunitar):

Un sarut furat,

Platesc cu un sarut nedorit;

O inima franta,

Platesc cu un suflet gol;

O promisiune nerespectata,

O carca de minciuni.

Ce ti-e si cu talionul asta,

Un malapropism

Al dracului de enervant!

O dau dintr-un capat in altul-

Si iata cum se slabeste pana si firul ierbii..

Loz in plic

2011-01-23T17:10:00.000-08:00

Nicio fata nu se va gandi la tine asa cum te gandesti tu la ea. Si nicio fata nu te va visa.

Se va gandi poate la sexul tau, la ce ii poti tu oferi, la ce ai putea sau ai fi putut fi pentru ea, ar pune poate in balanta punctele bune si pe cele rele si ar face sondaje despre iubirea ei.

Dar nicio fata nu te va visa.

Tu poti tanji dupa pielea si mirosul ei, dupa incheieturile mainilor, dupa respiratia ei, dupa accesoriile din parul ei mirosind mereu a parfumuri scumpe, dupa lenjeria de matase, dupa modul in care se uita ea asa sau face ea ceva. Tu vei adormi cu gandul la zambetul ei, la gropitele din obraji, la sprancele ei care ii apara ochii, acolo, de vant. Tu vei fi acolo pentru ea, uneori fara motiv.Tu te vei mira cat e de ciudata, cat e de complexa, vei cantari greutatea cuvintelor ei puse intr-o topica aproape imposibil de descalcit. Dar ea, ea nu ! Tu o vei iubi, ii vei sorbi spatele, coapsele, degetele, ca dintr-o cupa plina de soare si de flori de camp. Se va lasa poate pe mana ta, vei fi sau vei fi fost poate ca un rege pentru ea, dar ea niciodata nu te va putea iubi asa de in detaliu. E conditia ta si da, tu esti puternic. Ea nu. Ea te va aprecia pentru mana ta calda, care o sprijina si o ridica mereu si pentru ca tu o vei indragi atat de mult.. dupa multe multe incercari, isi va da seama ca nu are nevoie nici de degete fine, nici de piele catifelata, nici de miros, nici de zambet, ci doar ca tu sa fii acolo pentru ea, mereu cu atitudinea potrivita, mereu barbat … si poate, nevoie de sexul tau.

Nicio fata nu se va gandi la tine asa cum te gandesti tu la ea, dar poate, poate ca ea te va iubi pentru modul in care se oglindeste in tine, in prezent, dar mai ales, in viitor. Ca vei putea fi, deci, oglinda nu sufletului, ci asteptarilor ei. Cu putin noroc…

If not there is no use

2011-01-22T17:28:00.000-08:00

de an nou

2010-12-30T18:50:00.001-08:00

De maine promit sa ma las de tigari. Promit sa nu mai beau multa cola, promit sa ma duc la sala si la salsa, dar mai ales la sala.

De maine, promit ca in fiecare zi sa invat cel putin cinci lucruri noi, pe care sa mi le fixez in minte cu o meticulozitate de scolarita.

De maine, promit sa nu mai fac nimic care sa imi poata, chiar si intr-o masura nenotabila, periclita integritatea, de orice tip ar fi ea.

De maine, promit ca orice actiune intreprind sa fie un plus, poate precedat de multe minusuri, dar in final un plus.

De maine, promit sa imi cladesc cu mai multa putere interiorul, atat de puternic incat sa imi coordoneze intreg exeriorul, incat realitatea sa isi formeze coordonatele dupa mine.

De maine, caci astazi toate aceste ganduri imi ocupa tot timpul ...caci "maine" e singura noastra solutie sigura, un refugiu oribil si crud, cumplit de dureros, mai dureros decat vechiul an nou pe care l-am pierdut printre ganduri.

Bienvenue dans ma réalité !

2010-12-14T16:35:00.000-08:00

Reincarnare

2010-12-14T13:12:00.000-08:00

Cand mi s-a dat drumul in lume,

Nu mi s-a spus ce voi intalni,

Dar am plecat, fara sa stau pe ganduri,

Spre capatul drumului.

Mi-am acceptat cuminte cursul,

Singurul ce mi-a fost daruit,

Si nu am ripostat in niciun fel.
Nici acum nu ma tem de ce va urma.

Astept, la fel de cuminte, sa dau de capat.

Doar sufletul ma sperie sfidator

Caci Eu

sunt gata sa ma odihnesc uneori,

Dar el nicicand nu conteneste

A inainta

Si traim unul cu altul

Intr-un obositor etcetera.

Cand mi s-a dat drumul in lume,

Nu mi s-a spus ca sufletul meu

Ia forme de lei,

Ia forme de pasari,

Ia forme de stanca

Si de izvoare ce clocotesc a nesfarsire..

.. dar, mergand pe firescul vietii,

Am inteles tot, in afara de un singur crud lucru:

Ca totul e o istovitoare inaintare

Si ca sufletului nu ii pasa daca ai obosit,

Ca nu exista, nici dupa moarte,

Un sfarsit.

La poli

2010-11-24T13:35:00.000-08:00

Mi-e sufletul greu

Cum ii e melcului propia-i casa

Mi-e sufletul greu de intrebari

De norduri si de suduri

Caci niciodata la mijloc nu se bat sentimentele

Si nu exista intermedieri

Mi-e sufletul greu

De Sus sau de Jos

De Dreapta sau de Stanga

De Da sau de Nu

Si-acest tumult de poli si antipozi

Ii ia sufletului pe dinainte

Incat voi bea din cupa de ametist

Ca sa absoarda betia de cuvinte

Mi-e sufletul rece

De mine insami

Cu umerii grei

2010-10-31T08:02:00.000-07:00

     Tu iti dai seama ce ni se cere, prietene? Ni se cere sa fim noi insine, ni se cere sa tinem capul sus, ni se cere sa avem putere si curaj, ni se cere, in ultima instanta, sa tinem pasul cu timpul.

   Absurd ! Daca nici pasul cu noi insine nu il putem tine, tot ceea ce am enumerat mai sus sunt niste pretentii absurde, pe care, sa ma ierti, refuz sa le iau in seama. Cum, cum sa fiu mama, cum sa fiu bunica, cum sa dansez pe melodiile nepotilor mei, cum sa inteleg vremea lor, daca nici pe a mea nu reusesc sa o inteleg, daca schimbarile ma lovesc repetat, absurd, prea violent?
     Spune-mi tu, cum…. Cand nici pe mine insama nu reusesc sa ma recunosc uneori, cand vad cum mi se schimba sanii, mainile, gandurile, viata, cand nu stiu ce sa imi spun in extrapolarea asta de vise. … cand ma surprind constant, constant, constant!!!

     Sunt o bucata mica de om. Si tu iti dai seama ce ni se cere? Sa ne ducem crucea, prietene, sa ne ducem crucea.

Spring, Summer, Fall, Winter and Spring

2010-10-12T14:39:00.000-07:00

Sunt vraiste, da… Vraiste si ma aud ca frunzele toamna. Clar nu e anotimpul meu asta. Vraiste in sus, vraiste in lateral, vraiste peste tot, dar vraiste mai ales spre centru cumva.

Nu ma simt, nu ma vad, nu ma aud. Trec prin lume ca norii aia fara forma care nu ne spun nimic.. care nu sunt nici vata pe bat, nici contururi de dragoni, ci doar pete dizolvate de alb sau mai degraba de cenusiu. De-aia iti spun ca sunt vraiste. Stii? Fara un loc al meu la mine in suflet. Lipsita de sentimente sau de amintiri sau de dorinte.

Sunt vraiste da. Si ma desprind de oricine si de orice ca frunza de toamna de pe ramura obosita si ridata de vant. Las urme adanci de vraiste oriunde ma duc si prin orice loc trece sufletul meu, canale de jar isi ies din matca. Ma regasesc uneori pe un ring intr-o noapte bahica, undeva, mai vraiste decat oricand, mirosind a alcool si a fum de tigara, ingretosata de privirile din jur, dar mai ales de corpul meu care le primeste sordid pretutindeni.
Am pierdut notiunea profunzimii, notiunea de bland, notiunea de delicatete si de detaliu. Cred ca doar primavara, salutara asceza, ma face sa ma aud ca infloritul florilor, sa ma vad ca dorintele din papadii, sa ma simt ca Raspodia lui Tudor Gheorghe, sa imi rasfoiesc sufletul ca pe o carte pe paginile careia sa ma astern si printre cuvintele careia sa adorm pentru inca o toamna si inca o iarna, da..

Si era

2010-08-28T18:22:00.001-07:00

Simteam o durere inabusita in partea stanga,

In spatele inimii undeva.

Mi-am spus ca e sufletul.

Chiar era.

Atunci am decis sa il trag de acolo,

Pentru ca toti se asteapta ca el sa fie

Langa inima, vulnerabil,

Cum de altfel era.

‘Trebuie sa il ascund’, am gandit,

Sa il pun intr-un loc sigur, un loc singur..

Undeva unde nimeni sa nu il mai poata vedea

Asa cum este.

Dar durerea staruia.

Batea din aripi singuratatea la mine in burta,

Lovindu-mi brutal interiorul

Care nu mai este.

Mi-am cautat disperata sufletul. Uitasem.

Am cautat in carne, la ficat, in pantece, peste tot.

Apoi m-am uitat si in talpa

Si era

Calcat in picioare, de-asta ma durea.

CINE, Marin Sorescu

2010-08-28T16:04:00.000-07:00

Să cercetăm bine
Cine se ascunde sub noi
Să fim foarte atenţi
Pe cine numim
Eu.
Că nu mai poţi

Avea încredere oarbă
În nimeni.
Să fim atenţi, mai ales,
Pe cine numim
Eu.

Îndesati cu genunchiul
Sub nişte măşti,
Atât de convenţionale,
Râsul, plănsul, iubirea,
Ne căznim, stângaci,
Să fim familiari cu noi

Poate chiar reuşim
În unele momente,
Dar ne speriem grozav
Când ne auzim glasul.

Monocromie

2010-08-21T19:59:00.000-07:00

Sunt imbracata in mine
O singura culoare
Nimicitoare
Sunt imbracata in culoare visarii
Care isi are temeiul
De acolo de unde am inceput sa uit
O prelungire de mine
Un tumult monogam
Monocrom
Monoton

In the mood for:

2010-08-21T05:47:00.000-07:00

Let's go get lost

2010-08-20T10:54:00.000-07:00

Weekend-ul trecut am fost la Brasov. Le multumesc prietenilor mei. A fost un weekend intreg, un aglutinaj de stari de bine, de momente unice : show-ul aviatic, ape termale si masaje, cantecele cantaretului ambulant.. undeva intre cover-uri americane, flamenco si muzica tiganeasca, cadouri de Sfanta Maria si mici secrete mai mult sau mai putin piperate.

Din weekend-ul trecut, insa, cel mai bine imi aduc aminte copacii. Nu exista lucru care sa ma poarte atat de departe ca acestia. Ei, cu frunzele lor, cu miscarile si trupurile lor. Ei cu soarele care fugea printre crengile lor, intr-un sincron perfect cu rotile masinii, intr-un sincron perfect cu drumul, intr-un sincron perfect cu mine. Vedeam sclipiri , multe multe sclipiri mirosind a bine, mirosind a ziua de maine. Si m-am indragostit pe loc de copaci.

Din masina, cu ochii indreptati in sus, asudam si tremuram, ma excitam privindu-I pe ei si imi simteam carnea infierbantata de sclipirile lor, simtind nevoia stringenta sa ma masturbez chiar acolo, in bratele copacilor. Imi strangeam mana puternic intre picioare, rusinata de cei din masina, dar respirand usurata ca nu ma putea auzi nimeni, nu ma putea ghici nimeni, nu ma putea intelege nimeni. Erau atat de frumosi, aveau picioare lungi si mainile puternice. Se incalecau unii pe ceilalti atat de curat, incat voiam sa ma las purtata in bondage-ul lor unic.. supusa de aer, de soare, de frunze.. gonind ca ei, catre nicaieri. Atat de tare m-am indragostit de copaci.

In our shoes

2010-06-05T08:45:00.000-07:00

People always want to be in our shoes.. That's why we have really nice shoes! <3

Geneza

2010-06-01T15:33:00.001-07:00

Adam era singur si se tot plangea

Lui Dumnezeu ca e incomplet

Si ca e pustiit

Atunci Dumnezeu a creat femeia

Din coasta sa

Si ca sa ii umple viata a facut-o mai mult

Un pic mai mult decat pe Adam

Ca sa aiba ce ii spune

Sa ii adauge lui Adam inca ceva

Si iata cum femeia, cu complexitatea sa

Stapaneste orice tip de ratiune

Si orice tip de simtitre

Incat Adam i se tot plange lui Dumnezeu

Sa ii dea inapoi coasta

Si sa o faca pe Eva

Din inima sa.

Pentru cel ce citeste

2010-06-01T14:48:00.001-07:00

Ma intreb, cine esti? Ce lucru te aduce in viata mea? Ca imi doresc tare mult sa stiu ca esti aici cu un scop, ca nu e doar rezultatul retelelor sociale, ci ca ne-am unit pentru cateva clipe cu un motiv. Ca exista undeva, undeva pe cer sau in mare, undeva pe pamant, o frantura doar pentru noi doi, pentru noi doua, ca sa nu regret apoi ca ti-am vorbit si ca ti-am oferit.
Ma intreb daca esti fata sau daca esti baiat. Ma intreb cum sunt mainile tale care tin cursorul in timp ce „ma” citesti. Sunt mari, sunt mici? Asuda sau sunt uscate? Sunt obosite, sunt reci, sunt calde?
Ma intreb daca si tu ai simtit vreodata asa, ceva din tot ce am simtit eu, fiecare sentiment cu universul sau propriu, conturat in cele mai mici detalii. Daca te-a facut sa tremuri un sarut, daca te-ai temut ca nu poti uita, daca te-ai speriat de drumul lung, daca ai visat cu ochii deschisi, daca ti-a fost dor sau frica si ai zabovit ore in sir asupra acestor sentimente. Daca as sti ca nu ai facut-o, ca nu te-ai uitat inspre tine cum ma uit eu inspre mine, m-as intreba de ce, de ce nu o faci?
Ma intreb oare, ochii tai ce ascund? Ochii tai sunt buni, ochii tai plang, ochii tai sunt mari, sunt albastri ca o prelungire de nor, sunt un căprui-fecund sau ce culoare, ce culoare sunt ochii tai? Si doamne, cate vad ochii...oare ai tai ce au intalnit pana acum? Ma intreb daca dai close fara sa intelegi... ca exist, ca existi. Ma doare sa cred ca sunt un trecator, un cursor, o tastatura, o pagina Web, sa cred ca fiecare strop de imaginatie sau de blandete tu ai putea sa mi le farami. Imi e frica de tine, cel/cea ce citeste, imi e frica sa cred ca de fapt eu nu exist si ca tu nu existi.

Renegade

2010-05-30T21:14:00.000-07:00

Așa, pentru că dincolo de lume, eu trăiesc o altă viață și sunt cu totul alta. Dincolo de lume îmi place să beau multă vodka, să colecționez vederi, să am tatuaje cu soare ici și colo pe corpul meu, ca să port mereu lumina cu mine, în viața mea.

Fug pe o șosea către soare într-un MUSTANG CONVERTIBLE din '65 de culoare roz deschis, cu interiorul alb.

Și dincolo de astea, sunt un fel de tipă irezistibilă, care apare și dispare mereu, care controlează orice tip de bărbat și nu pentru că ar avea silicoane, ci doar pentru că poartă în ochi raze de soare. Sunt extrem de slabă, androgenic type, doar că față e dulce și miroase a vară.

Nu mă îndrăgostesc și nu o fac pentru că nu vreau să rănesc. Oricum am acest tip de instinct sinucigaș, semăn oarecum cu Gia, numai că am un aer parizian și nu vreau să depind de nimeni emoțional. De asemenea, nu depind de niciun lucru material, ca Su-hwa, bineînțeles, care după cum îi sună numele e corean. Stranie combinație ce e drept.

A, da, fumez mult și imi stă bine. Și dansez balet. I've come from heaven, but i'm more like hell.

Mmm.. Ar mai fi multe. Bine, pe unele nu le pot spune, iar altele nu îmi vin acum în minte și poate un pic pentru că aș transforma totul într-o elucubrație din care nu ar mai înțelege nimeni nimic. Oricum, sunt tare. În demersul meu centripet, nimeni nu mă poate uita, râmân tatuată asemenea soarelui râspândit ici colo la mine pe corp.

Normal, toate astea dincolo de lume.

„. sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva”

2010-05-26T19:49:00.000-07:00

Instrument de oprit gandurile

2010-05-25T12:23:00.001-07:00

Sunt multe lucruri care îmi doresc să existe, să fie posibile sau măcar să am speranța că ar putea, vreodată, oricând, să se inventeze. Lucruri precum: detectorul de obiecte, ca atunci când te grabești și nu îți găsesti rujul acela în mod particular, să nu fie nevoie să transpiri căutându-l, să îți strici tot machiajul, să ți se lărgească fusta, să îți plece taxiul, prietenele, cheful, ci să apeși pur și simplu pe un buton, iar detectorul, super friendly să spună- rujul tău roșu e sub vesta de blugi (And we have a winner :x); gura de alcool care să te amețească instant, fără să te umfli ca un balon cu heliu care, paradoxal, stă înțepenit în podea, fără să strambi din nas la fiecare gură, propunându-ți ca la următoarea să bei până la etichetă, poate vei simți totuși ceva, sau, după caz, fără să ți se facă rău pentru că iar nu ai nimerit dozajul, să îți strici seara și, în mod iminent, pantofii; selectorul de shopping, care pur și simplu să îți cenzureze cumpărăturile, un aparat care, dacă vrei să iei mai multe bluze decât îți permite bugetul, să înceapă să răsune ca o alarmă, obligându-te să iei doar o bluza, cea pentru care de altfel ai venit, cea de care aveai nevoie, în chip revelator (pentru că sunt de-a dreptul revelații momentele în care ai nevoie doar de o singură bluză ȘI conștientizezi treaba asta);

Cel mai mult însă, îmi doresc un instrument de oprit gândurile. Departe de realitatea imediata, perceptibilă, îmi doresc un instrument care să oprească interpretările, rememorările, reprezentările. Interpretarile, atunci când îți sufoci mintea cu tot felul de planuri, bănuieli, strategii, pre-analize, analize, post-analize, post-post analize, urmate de.. alte analize. Rememorările, pentru acelea dintre noi care vrem să ne despărțim de o perioada mai puțin plăcută, de o experiență, de o prietenă sau de un iubit, atunci când luptăm din răsputeri măcar puțin să ne eliberăm de tot ce am trăit, dar mai ales de tot ce trăim, fără să ne răsune în cap faptele noastre, toate amintirile care ne țin ancorate acolo lângă un zâmbet cald sau lângă o umilință arzătoare... Reprezentările, atunci când semiotica firii nu ne lasă să luăm nimic ca atare, ci mereu reformulăm lumea, vrând să părem sigure pe noi, pe convingerile noastre, izbindu-ne mereu de aceeași realitate care ne demonstrează că nu știm de fapt nimic, reprezentări care ne determină să ne reorientăm, să ne modificăm din temelie, să coborâm mereu și mereu ștacheta, fără să putem, pur și simplu, să fim.

Atât de simplu, îmi doresc un instrument de oprit gândurile măcar câteva clipe, atunci când ele au început să îmi copleșească mintea, dar mult mai rău, atunci când au început să îmi tocească inima, lăsând-o frustă.. un instrument din acela care să mă facă să pot lăsa, măcar pentru câteva clipe, epistemia să lucreze pentru mine, fără să mă îmbrac în interpretări, rememorări, reprezentări… să mă lase, pur și simplu, să fiu.

Caut inventator !

..into the parts of herself

2010-05-10T12:39:00.000-07:00

She'll let you in her house

If you come knockin' late at night

She'll let you in her mouth

If the words you say are right

If you pay the price

She'll let you deep inside

But there's a secret garden she hides

She'll let you in her car

To go drivin' round

She'll let you into the parts of herself

That'll bring you down...

Protest pentru feminitate

2010-05-07T17:11:00.000-07:00

         Ăsta e războiul meu cu lumea.
         Că nu mai ai niciun pic de umanitate, trec cu vederea.. Dar că i-ai lăsat să îți ucidă feminitatea e impardonabil și de-a dreptul oribil, că trupul tău e un dezertor pentru că ai renunțat să te mai miști cu naturalețe, că ai uitat poate că feminitatea era singurul lucru care îți aparținea cu adevărat, singura garanție a individualității tale. Nici masculină nu te pot numi. Tu nu ai forța unui bărbat, nu ai tenacitatea lui, nu ai spiritul soldatului și nici privirea mereu înainte. Ești asexuată, atemporală, inexistentă.. un corp pe post de obiect, care nu mai e nici măcar temniță sufletului tău, nu mai e nimic, nu mai ești nimic!
         Că ai uitat să îți privești mâinile atunci când dansezi, să poți vedea ce forme de pescăruși iau ele în aer, eu încerc să ignor, dar cum aI putut uita să zâmbești, când zâmbetul e singurul lucru care nu se demodează niciodata, asemenea taioarelor de la Chanel? Sau să te îmbraci cu tine însăți și mângâiată doar de mătasea unei rochii vaporoase, să pleci în lume, gata să cucerești imperii cu atitudinea ta?
      Îndreaptă-ți privirea către tine: acolo în camera ta, dezgolită de privirile celorlalți erai mult mai frumoasă… cu sânii tăi mai mici sau mai mari, care luau forma mâinii atunci când erau cuprinși, cu pielea fină a pieptului care asuda și se dezlipea ușor de emoția atingerii, cu gâtul tău mirosind a lăcrămioare. Știu că a trăit în tine Audrey, fie ea Hepburne sau Tatou, că aveai ochii curați ca a lui Hotaru Tomoe, pielea ușoară ca adierea vântului de primăvară și sufletul făcut din val de mare.
        …dar ți-ai pierdut feminitatea, tu ți-ai încheiat războiul cu lumea.

... că iubirea adevărată e la fel de rară ca și geniile

2010-04-28T15:35:00.001-07:00

Last Living Souls

2010-04-11T19:58:00.001-07:00

Pune capul pe sânul meu stâng

Să auzi curgând din clepsidră nenorocul

Spirit posac și blând și bun

Pune capul să încălzești locul

Pune-ți nădejdea pe umerii mei,

Singura șansă e să te ascunzi în mine

Știi bine că afară ne pândesc scelerații

Să mă smulgă, mizerabilii, de lângă tine

Dincolo, totul e moarte și frică.

A căzut negrul peste mulțime

Și judecând, însă fără să fiu pripită

Pentru noi un martiriu, pentru ei o micime

Deux blesses de plus dans la guerre?

Timpul nu mai dă semne de relevanță

Tu pune capul pe sânul meu stâng

Să-mi auzi interiorul, cu a sa rezonanță,

Să auzi curgând din clepsidră nenorocul,

Tu pune capul, să curățăm locul!

Thank God i'm a woman !

2010-04-11T15:25:00.000-07:00

“Women… what can you say? Who made ‘em? God must have been a fuckin’ genius. Hair… They say hair is everything you know? Have you ever buried your nose in a mountain of curls and just wanted to go to sleep forever? Or lips that when they touched yours were like that first swallow of wine after you just crossed the desert? Tits. Hoo-hah! Big ones, little ones. Nipples staring right out at ya, like secret searchlights. Legs. I don’t care if they’re Greek columns, or second-hand Steinways, but what’s between them… passport to heaven.” (Lt. Col. Frank Slade)

Scent of a woman,1992

Bin-Jip (2004)

2010-04-08T17:25:00.000-07:00

Bin-Jip sau 3-Iron este un film absolut superb, desprins dintr-o alta lume, o lume care nu isi pierde farmecul prin verbalizare, o lume care exista prin emotii, departe de cuvinte. Un film inuman: nespecific oamenilor, dar si crud, pentru ca ne arata cat de departe suntem de noi insine. Despre sentimente autentice, in stare pura: puritatea violentei, puritatea durerii, puritatea iubirii, a ambitiei si a vointei, puritatea meschinariei, puritatea intangtibila, ireala a emotiilor si a trairilor umane. Un film plin de semnificatii si simboluri, care, in opinia mea, demonstreaza in fond cat de simpla este viata, ca limbajul este cel care o complica, pentru ca traim prin limbaj, percepem totul in jurul nostru prin limbaj, pentru ca, denumind tot soiul de lucruri materiale din jur, devenim sclavi ai acestora, pierzandu-ne esenta.

Un film total altfel (nerecomandat iubitorilor de comedii americane la indigo), despre care as putea vorbi pagini intregi, pentru ca sunt infinite lucrurile despre care acest film "vorbeste", infinite lucrurile care mi-au ramas in minte si care mi-au schimbat, intr-o notabila masura, ritmul interior.

Absolut superb!

"It's hard to tell whether the world we live in is a reality or a dream".

2010-04-03T12:43:00.000-07:00

“I'm thinking balls are to men what purses are to women. It's just a little bag, but we feel naked in public without it". [Carrie]

Empty Houses

2010-03-26T05:44:00.000-07:00

Fiecare dintre noi e o casă goală. Cel puțin așa îmi place mie să cred: că avem în noi un gol gata să se desăvârșească și că în curând ne vom elibera de singurul lucru perceptibil care ne umple viețile, de propriul nostru vid, că vom înceta să mai fim propriii nostri prizonieri.

Eram niște curajoși, niște rebeli, cu multă tenacitate, multă determinare.. Am devenit goi dintr-o dată, pudici, lezabili. Decorăm, propriul interior. Și pentru că a venit timpul să renovăm e mult de muncă , trebuie văruit tot și curățat tot și încă nu ne-am decis asupra stilului. Prea serios sau prea candid. Pretinzând că suntem ceva, închipuindu-ne că suntem ceva sau doar sperând că vom fi.. ceva.

Fiecare dintre noi e o casă goală. Am ieșit toți în stradă, în parcuri, la facultate și traininguri, la muncă și internshipuri, în proiecte sau asociații, în cluburi și cafenele, în excursii și aventuri, prietenii și relații. În așteptarea noastră, în regăsirea noastră , în căutarea noastră.

Și totuși.. când ne vom întoarce? Mai avem nevoie de ele.. să fie goale?

De buna voie si fara scapare

2010-03-23T23:37:00.000-07:00

♥"Atentia e instrumentul suprem al personalitatii. Cand ea ramane paralizata, nu ne mai lasa nicio libertate de miscare... Ar trebuie, ca sa ne salvam, sa ne largim din nou campul constiintei si, in acest scop, ar fi nevoie sa introducem in el alte obiecte care sa-i smulga celui iubit exclusivismul. Dar pentru a face asta ar trebui sa ne concentram atentia asupra celorlalte lucruri, cu alte cuvinte ar trebui sa iesim din propria noastra constiinta, integral ocupata de ceea ce iubim.

[...]

O stiu foarte bine "cuceritorii" de ambele sexe. O data ce atentia unei femei se fixeaza asupra unui barbat, acestuia ii e foarte usor sa-i umple pe de-a-ntregul preocuparea. E suficient un simplu joc de-a mai dau eu, mai lasa tu, de-a solicitudinea si dispretul, de-a prezenta si de-a absenta. Pulsul acestei tehnici actioneaza ca o masina pneumatica asupra atentiei femeii si sfarseste prin a o goli de restul lumii. Cea mai mare parte a iubirilor se reduc la acest joc mecanic cu atentia celuilalt."

♥"Barbatului normal ii "plac" aproape toate femeile care trec pe langa el. Faptul acesta ne permite sa punem si mai mult in evidenta caracterul de profunda alegere pe care il poseda iubirea. E suficient in acest scop sa nu confundam placerea si iubirea. Tanara trecatoare frumoasa produce o iritare la periferia sensibilitatii masculine. Aceasta iritare provoaca automat o prima pornire catre ea. Atat de automata, atat de mecanica este aceasta reactie, incat nici Biserica nu indrazneste sa o considere pacat [...] si totusi expresia "prima miscare" nu spune tot ce-ar trebui. E "prima" pentru ca pleaca chiar de la periferia unde a fost receptata incitarea, fara sa participe interiorul persoanei"."

♥"O dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei persoane, nu poate probabil sa moara. Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv. Circumstantele - bunaoara departarea- ii vor putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea aceasta va pierde din volum, se va preface intr-un firisor sentimental, scurta vana de emotie ce va continua sa izvorasca in subsolul constiintei. Nu va muri insa: calitatea ei sentimentala dainuie intacta. In acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta absolut atasata de fiinta iubita. Hazardul o va putea duce de colo colo, in spatiul fizic si in cel social. Nu conteaza: ea va continua sa fie alaturi de cel pe care-l iubeste. Acesta este simpotmul suprem al adevaratei iubiri: a fi alaturi de obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele spatiale. Este o convietuire de tip vital cu celalat, o convietuire de tip ontologic cu persoana iubita, fidela destinului acesteia, oricare ar fi el."

Jose Ortega y Gasset-Studii despre iubire

Lucian Avramescu- Singurul lucru care conteaza

2010-03-07T13:49:00.000-08:00

femeia este singurul lucru care conteaza

si afirm asta stiind ca destui

vor stramba din nas...

pielea ei stie toate limbile fericirii universale,

lipit de ea, ca de tarana,

inteleg constelatiile, raiul si iadul,

bucuria si nefericirea;

mersul pe jos prin mine insumi

imi face din ce in ce mai bine

pentru a nu mai vorbi

de arhitectura sinelui sau

care face sa paleasca marile catedrale ale lumii-

San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care conteaza

cu trupul ei in brate

poti traversa un ocean

chiar daca nu stii sa inoti

decat in apele ochilor ei

fara femeie

limuzina noastra este o caruta hodorogita

contul la banca scade chiar daca este in crestere

prietenii sunt

plini de pojarul tradarii,

in vinul scump misca mormolocii

o ai

iti canta privighetoarea in cosul pieptului

te imbraci in haine de puscarie fericit

cum ai pleca la nunta,

faci monetarul stelelor pe cer

ca un nabab universal

chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale:

te calca trenul

si o soapta daca ti-a ramas intreaga

parcurgi literele numelui ei

gata sa urzesti planuri de viitor

cand de aproape te pandeste o morga de lux

femeia, domnilor, este singurul lucru

care nu poate fi inlocuit decat de sinele sau

pielea ei stie toate graiurile

fericirii universale,

cecul iluziilor

este valuta ei

prin care noi invingem crizele mondiale

iata de ce cred ca

stiinta ei

de-a ne face fericiti sau nefericiti

ii da dreptul la titlul de

doctor honoris cauza

al complicatei noastre algebre sufletesti

femeia domnilor- pentru a nu va plictisi-

femeia cu pielea ei

care ne invata alfabetul orbilor,

cu mereu intoarsele cesti ale sanilor

in care noi nu ghicim niciodata, nimic,

femeia

cu toata argintaria surasului sau

cu goliciunea ei care umple universul

este singurul lucru care conteaza

domnilor

Pace celor care trag să-și facă o viață/ S-aveți un cer senin în față

2010-02-19T11:44:00.000-08:00

Life's a beach.

2010-02-10T06:13:00.001-08:00

Pentru că își păstrează răceala aceea a ei

Și rămâne la fel de îmbătătoare.

Furia ei excită ființa umană

Atât de firavă, atât de supusă,

Valurile sălbatice curmă privirile,

Curmă inimile, curmă viețile!

Pentru că, în final, o mare de liniște

Se așterne asupra ei,

De aceea îmi e scârbă de mare.

Pentru că marea e veșnică..

Ea înoată cu mișcări elegante în propriile valuri.

Pentru că poate să fie așa.. impasibilă

Și pentru că, fiind compusă dintr-o mare de lacrimi,

Marea nu mai are nevoie să plângă.

Pentru că pe ea nu o interesează

Decât soarele vara,

De aceea imi e scârbă de mare.

Pentru că pe malul ud al mării

Ne pierdem capul, ne pierdem corpul

Și ne lasă doar nostalgia clipei de acolo

Umezi pentru totdeauna de fapta noastră.

Pentru că ei ne dăruim atât de ușor,

Atât de plăcut, atât de sincer..

Și pentru că e atât de frumoasă,

De aceea imi e scârbă de mare.

Pentru că viața e o plajă

Pe care aleargă haotic pașii noștri,

Sfârșind într-o mare calduroasă și bună,

Unde apa se unește cu aerul, cu lumea..

O plajă de mari sentimente, mari vise, mari fapte

Înecate la final de fluxul mării

De parcă niciodată nu ar fi fost acolo,

Pe plajă,

De aceea îmi e scârbă de mare.

Courage, the Cowardly Dog

2010-02-01T21:04:00.001-08:00

Știi momentele acelea în care nu îți e frică?

Momente precum discuțiile lungi cu mama ta, o clipă care te prinde singură pe stradă, printre fulgii de nea sau printe magnoliile înflorite, poalele străbunicului tău, cu parul alb ca de Moș Crăciun și la fel de darnic și bun, o plimbare cu bunica, mirosul din copilărie, dimineața când te trezești pe umărul iubitului tău, simțind în pielea lui și marea.. și cerul.. și vântul..

Probabil că nu știi. Probabil tu ești dintre aceia hipercurajoși cărora nu le este frică niciodată. Probabil ești unul dintre aceia care râd când văd bunicile cu nepoatele la o bere și o înghețată pe boulevard (pentru că involuntar respingi trupul ei care seamană cu o hartă a vieții, pentru că nu e nici Martini Cocktail și nici vreun Cosmopolitan), probabil nu mai dai doi bani pe mirosul din copilărie, care a trecut mult prea repede , lăsându-te pe tine cu povara amintirii ei. Ești mult prea deștept și open minded ca să o mai asculți pe mama ta, iar ea mult prea mistuită de griji ca să te mai asculte pe tine. Îmbrățișarea mimetică aproape că nu mai seamană cu originalul, iar străbunicul tău e un Moș Crăciun șumenit, pe care l-ai lăsat așteptându-te, fie pe scaunul lui, cu telvizorul dat tare, pe știri, fie undeva într-un mormânt rece, de care nimănui nu îi mai pasă.

Să iți fie rușine atunci!!! Să îți fie rușine că nici frica nu iți mai croiește calea către acele momente care cu adevarat contează, că nu mai gândești pentru tine și că te servești mereu de interpretările celorlalți, că ești lipsit de integritate morală și de frică te irosești în așternuturi, murdărindu-le de propriul tine. Să îți fie rușine că te uiți strâmb la articolul meu, găsindu-l banal și inutil. Să îți fie rușine, dar nu te mâhni prea tare; spun astea pentru ca îmi e dor de tataia si de mâinile lui calde și pentru că eu nu sunt la fel de intrepidă ca și tine...

L'Amant (1992)

2010-01-27T23:23:00.000-08:00

Unul dintre filmele mele preferate, care m-a uimit prin asemanarea izbitoare cu propriile mele fantezii si povesti pe care le pun, uneori, pe foaie.
Un film ‘vintage’, breathtaking, despre descoperirea sexualitatii, despre un el rafinat, galant, plin de virilitate; despre o ea inocenta, dar vulgara, neexperimentata, dar pasionala, ai carei sani, a carei gura, ale carei maini tanjesc dupa iubire, cu porniri arzatoare si pe alocuri voyeuriste. Un film despre senzualitatea trairilor, despre frica de dincolo de sex, despre naivitatea de a crede doar in placere, despre suflet, despre mandrie si constrangeri, desprins din romanul lui Marguerite Duras, in viziunea mea, mult mai intens si mai expresiv decat cartea.

A favourite beauty spot that you loved secretly ..

2010-01-27T19:42:00.000-08:00

HIPISM sau IUBIRE

2010-01-24T17:57:00.000-08:00

Câte dintre noi nu am pierdut (sau câstigat) ore, zile, nopţi, luni, ani sau zeci de ani închipuindu-ne bărbatul, relaţia, iubirea?

Unele credem în suflete pereche, în acel mit al androginului, în acea complementaritate fabuloasă care să ne aducă, fără a fi însa lipsită de obstacole, fericirea şi împlinirea sufletească. Unele credem în autosugestie (mai puţine, ce-i drept), adică în faptul că puterea de a iubi sau de a înceta să iubim stă numai și numai în mâinile noastre, că o relatie e aşa cum vrem noi să fie sau daca nu e, tot noi, foarte uşor, putem sa o surmontăm, cu puterea minţii, dând naştere unei serii întregi de decupaje sentimentale, la care apelăm ulterior compartiv (pentru a ne întări sugestia). Unele credem în clipă, în prezent, eliberate de orice prejudecată, conturându-ne în iubirea noastră o traiectorie empirică, iar altele nu credem deloc (sau nu mai credem), fie dintr-o profundă, ireal de dureroasă dezamagire, fie dintr-o emanciparea exagerată, venită în urma a secole de robire.

Câte dintre noi nu realizam într-un final că nu ştim ce credem? Că nu avem niciun principiu referitor la iubire, nicio teorie, că nomenclatura iubirii se reinventează inepuizabil şi că, aceasta ne sfideaza iritant (dragostea, nu barbatul)? Că este cea mai putin servilă emoţie umană?

Cert e că eu, tu, ea, avem această putere supranaturală de a ne călări propria iubire și de a ne adapta la orice fel de situaţie emoţională. Ne lasăm purtate de ea, pentru că noi, mai presus de oameni, suntem femei. Suntem cameleonice. Dacă el ma iubeşte, este clar "sufletul meu pereche, jumătatea mea"; dacă el e foarte greu de dominat, "oricum pot să îl părăsesc când vreau". Dacă nu ştiu încă, mă las purtată de clipă si în mod cert "îmi voi da eu seama". Dacă nu a funcţionat, e clar un nemernic și oricum "nu merita iubirea mea, nici pe mine" sau poate merita, dar viaţa e prea solicitantă ca să "îmi bat capul cu asta". Dăm frâu liber sau strângem frâurile, în funcţie de situație. Pentru că noi, femeile, mai presus de oameni, suntem femei.

Către iad

2010-01-21T20:31:00.000-08:00

O priveai.. temător să nu o doară străpungerea ta. Aşa o priveai.
O priveai febril, spasmodic, înflăcărat. Aşa o priveai.
O priveai să te mântuieşti.
(iar tu, cu simţurile anihilate ai semnat prin ochii tăi, căutând ispăşirea şi îndumnezeirea, muritor netrebnic şi lacom de privire, victimă a celei mai crude impulsii?)
O priveai zăcând în propriul tine,
scurgându-te în prelungiri de fier înroşite,
lipsit de bărbăţie, cu simţurile defuncte,
aprins de acel quelque chose patogen
ce nici tu nu ştii, ce nimeni nu poate spune ce era,
Pângărit, răpus,incizat . Aşa o priveai!!!

Dar ea.. ea te privea?

2010-01-21T20:27:00.000-08:00

Paul: What, hum job? Hand job?
Tom: Man, no. No jobs. I'm still unemployed.

Rachel Hansen: He's some guy she met at the gym with Brad Pitt's face and Jesus' abs.

(500) Days of summer, 2009

Cighid sau Cum ne percep 'ceilalti'

2010-01-21T18:29:00.000-08:00

Printre altele, recomand pentru ca imi place melodia, vocea, artista, chiar si mesajul intr-un alt context.

Alexandrina Hristov-ArtWork

2010-01-21T07:44:00.000-08:00

Juku

Iubire oarba (sau sigur roz)

Nor negru nor alb

Niam Niam

Pasarea Mihaelei

Ginna

2010-01-21T06:14:00.000-08:00

Lelaina Pierce: Are you religious?
Michael Grates: Um, uh, I guess, uh, I guess I'm, uh, a non-practicing Jew.
Lelaina Pierce: Hey, I'm a non-practicing virgin. :D

Reality Bites, 1994, ("A comedy about love in the '90s")

Seul Dieu a le droit de me réveiller

2010-01-21T05:58:00.005-08:00

Am visat aseara:

Ştiam că am să mor, ştiam si de ce.

Am decis ca din fiecare zi să fac câte 10 ani,

Să pot muri şi eu cum se mai moare-

De bătrâneţe.

În 10 zile am trăit cât alţii intr-o viaţă:

Se făcea că lumea imi părea altfel;

Mă bucuram de nimicul de a deschide ochii şi azi,

De zâmbete,

De vânt.

În 10 zile, cât 100 d ani, am învătat credinţa

(iar Dumnezeu exista doar pentru că eu credeam in el),

Epistemia si înţelepciunea-

Vezi tu, la 121 de ani

Trebuie că ştii tare multe..

Şi cum că boala nu e o pedeapsa, ci un fapt,

Şi cum, purtand egoismul nostru drept blazon,

părinţii vor muri şi ei cândva.

Am învăţat să FIU

Numai că am visat.

Apel la Ministerul Muncii

2010-01-20T10:26:00.001-08:00

…despartirea, ca si dorul, ar trebui tratata cumva. Ar trebui sa existe un doctor, "un Doctor Honoris Causa al complicatei noastre algebre sufletesti".

Nu, dar sincer, despartirea ar trebui sa fie motiv serios pentru a sta acasa, la pat, aproape muribund, cu buzele uscate, incapabil sa lucrezi, sa conduci, sa comunici sau sa inteprinzi orice alta activitate umana fireasca. Ar trebui foarte clar ca in conditiile unei slujbe sa fie specificat ca in caz de DESPARTIRE ai concediu. Pentru ca esti neom, pentru ca solicitudinea, empatia, atitudinea pozitiva, autocontrolul tau, toate sunt inundate, frante, zdrobite, moarte. Pentru ca esti neom.

Daca ma mai despart, cer sa mi se acorde concediu pe caz de despartire.Zau.

Dorin Popa- Cand femeia ta te paraseste

2010-01-19T17:33:00.000-08:00

Cand femeia ta te paraseste
oriunde s-ar duce
crezi că rămîi ascuns
definitiv
printre lucrurile ei

suflete, îndreaptă-ţi genunchii,
opreşte căderea,
decăderea,
opreşte nisipul,
apa,
viaţa!

oriunde s-ar duce
tu nu mai contezi
nici cît negru sub unghie,
oriunde s-ar duce
tu nu rămîi
niciunde

naşterea ta a fost
o aberaţie,
o imitaţie,
o negaţie
oriunde s-ar duce,
tu nu mai ai unde să te duci
Amin!"