Let's go get lost

      Weekend-ul trecut am fost la Brasov. Le multumesc prietenilor mei. A fost un weekend intreg, un aglutinaj de stari de bine, de momente unice : show-ul aviatic, ape termale si masaje, cantecele cantaretului ambulant.. undeva intre cover-uri americane, flamenco si muzica tiganeasca, cadouri de Sfanta Maria si mici secrete mai mult sau mai putin piperate.

      Din weekend-ul trecut, insa, cel mai bine imi aduc aminte copacii. Nu exista lucru care sa ma poarte atat de departe ca acestia. Ei, cu frunzele lor, cu miscarile si trupurile lor. Ei cu soarele care fugea printre crengile lor, intr-un sincron perfect cu rotile masinii, intr-un sincron perfect cu drumul, intr-un sincron perfect cu mine. Vedeam sclipiri , multe multe sclipiri mirosind a bine, mirosind a ziua de maine. Si m-am indragostit pe loc de copaci.

      Din masina, cu ochii indreptati in sus, asudam si tremuram, ma excitam privindu-I pe ei si imi simteam carnea infierbantata de sclipirile lor, simtind nevoia stringenta sa ma masturbez chiar acolo, in bratele copacilor. Imi strangeam mana puternic intre picioare, rusinata de cei din masina, dar respirand usurata ca nu ma putea auzi nimeni, nu ma putea ghici nimeni, nu ma putea intelege nimeni. Erau atat de frumosi, aveau picioare lungi si mainile puternice. Se incalecau unii pe ceilalti atat de curat, incat voiam sa ma las purtata in bondage-ul lor unic.. supusa de aer, de soare, de frunze.. gonind ca ei, catre nicaieri. Atat de tare m-am indragostit de copaci.