marți, 1 iunie 2010

Pentru cel ce citeste


Ma intreb, cine esti? Ce lucru te aduce in viata mea? Ca imi doresc tare mult sa stiu ca esti aici cu un scop, ca nu e doar rezultatul retelelor sociale, ci ca ne-am unit pentru cateva clipe cu un motiv. Ca exista undeva, undeva pe cer sau in mare, undeva pe pamant, o frantura doar pentru noi doi, pentru noi doua, ca sa nu regret apoi ca ti-am vorbit si ca ti-am oferit.
Ma intreb daca esti fata sau daca esti baiat. Ma intreb cum sunt mainile tale care tin cursorul in timp ce „ma” citesti. Sunt mari, sunt mici? Asuda sau sunt uscate? Sunt obosite, sunt reci, sunt calde?
Ma intreb daca si tu ai simtit vreodata asa, ceva din tot ce am simtit eu, fiecare sentiment cu universul sau propriu, conturat in cele mai mici detalii. Daca te-a facut sa tremuri un sarut, daca te-ai temut ca nu poti uita, daca te-ai speriat de drumul lung, daca ai visat cu ochii deschisi, daca ti-a fost dor sau frica si ai zabovit ore in sir asupra acestor sentimente. Daca as sti ca nu ai facut-o, ca nu te-ai uitat inspre tine cum ma uit eu inspre mine, m-as intreba de ce, de ce nu o faci?
Ma intreb oare, ochii tai ce ascund? Ochii tai sunt buni, ochii tai plang, ochii tai sunt mari, sunt albastri ca o prelungire de nor, sunt un căprui-fecund sau ce culoare, ce culoare sunt ochii tai? Si doamne, cate vad ochii...oare ai tai ce au intalnit pana acum? Ma intreb daca dai close fara sa intelegi... ca exist, ca existi. Ma doare sa cred ca sunt un trecator, un cursor, o tastatura, o pagina Web, sa cred ca fiecare strop de imaginatie sau de blandete tu ai putea sa mi le farami. Imi e frica de tine, cel/cea ce citeste, imi e frica sa cred ca de fapt eu nu exist si ca tu nu existi.

9 comentarii:

Anonim spunea...

tu esti piciux ;))

Suflet naiv spunea...

Totul se intampla cu un motiv :)

Florian spunea...

Te intrebi cine sunt, ce lucru ma aduce in viata ta. Culmea, am ajuns aici datorita retelelor sociale, dar nu am niciun scop. Si cum scopul scuza mijloacele, asta ce inseamna, ca nimic nu imi va scuza mijloacele, nu? :)

Hmm, de ce vrei sa ne unim? Cred ca ne sta mai bine separati. Iti plac siamezii ? Si mie, am acasa una, o cheama Sassy, e fetita, de fapt e birmaneza, are aproape 10 ani si o iubesc de mor ! Ah, dar am intrat in detalii, scuza-ma, asa sunt eu :)

Te intrebi. Sunt baiat, am mainile mari, uscate, puternice mereu desi nu sunt groase, nu transpira decat la antrenament, si atunci doar pe exterior, caci interiorul este ocupat de kimonoul adversarului, ori de gulerul pe care incerc sa i-l infasor in jurul gatului, ori de pantalonii de care incerc sa ii tin picioarele incercand sa ii trec garda. Am intrat iar in detalii, asa sunt eu :)

Da, am simtit si eu asa, am tremurat candva, dar nu mai e cazul. Lumea nu mai saruta cum o facea pe vremuri… Nu vreau sa uit ! De ce sa o fac ? Trecem prin tot ca sa dam uitarii, si sa ne trezim la 80 de ani cand ne intreaba cineva « cum a fost viata ta » ca raspundem « nu mai tin minte » ? Neah… amintirile sunt bune, de fapt, e tot ce ne ramane.
Nu ma sperie drumul lung, ba chiar imi place. Tot ce se obtine repede se pierde la fel de repede.
Nu visez cu ochii deschisi, prefer sa ii inchid.
Dor imi este mereu, iar frica … sa spunem doar ca daca nu mi-ar fi frica, as stii ca ceva nu este in regula! I feed on pain, cum obisnuia sa imi spuna cineva, iar frica implica durere. Imi place, ma face sa ma simt om, si apoi sa imi aduc aminte de sute de ori de momentele acelea vulnerabile. In care eram om. Nu imi place sa ma simt in siguranta, parca trece timpul repede. Ma rog, iar intru in detalii, asa sunt eu :)

Ochii mei nu ascund nimic. Mi s-a spus ca am ochi de om bland. Asa o fi, inca nu am muscat pe nimeni, dar nu e timpul pierdut. Plang, dar prea rar. Sa stii ca e adevarat, lacrimile ii fac pe barbati puternici. Sunt mari, dar nu albastri. Tata are ochi albastri, eu ii am caprui. Si mama ii are caprui, tot neamul mamei ii are caprui, tot neamul tatei ii are caprui, numai tata are ochi albastri. Sper sa aiba si copiii mei ochi albastri, macar fetita, ca vreau o fata si doi baieti. Of, iar am intrat in detalii, asa sunt eu :)

Au vazut multe ochii mei, si vrute si nevrute, din pacate nu au vazut lucrurile care se intamplau departe de privirile mele. Mereu am vrut sa stiu tot, sa vad tot, tata e un mare spion, iar eu ii calc pe urme. Ce sa-i faci, ta-su a fost in armata, ta-su lu ta-su la fel, fra-su tot in armata si el tot in armata, sunt primul din familie, pe linie patriarhala, care nu continua in armata. Uite ca iar am intrat in detalii, asa sunt eu :)

Uneori e bine sa fii un trecator, un cursor, o pagina Web, de ce vrei sa exist si de ce vrei sa existi ? Ne sta mai bine asa, tu in camera ta, eu in camera mea, tu in lumina ta, eu in lumina ta, departe si reci, on line, cum e la moda. Daca am exista impreuna, in aceeasi camera, sub aceeasi lumina, reali, palpabili, sigur ne-am pierde subit capacitatea si dorinta de a comunica deschis si sincer. Ma rog, sunt multe de spus dar nu vreau sa intru in detalii, nu e genul meu !

Maria spunea...

@ Florian
1. Nu imi plac siamezii, oamenii la fel, sufletele la fel, dar imi place sa lucrez in tandem, deci imi place sa ma unesc cu un suflet pereche, chiar daca nu imi seamana;
2. Am si eu o birmaneza, o cheama Zelda. Deja semanam;
3. Gandindu-ma la kimono-ul adversarului si deci, la una din ocupatiile tale, cred ca ai putini ani... ma intreb, da...
4. Eu uit, tot ce nu e placut uit! Pentru ca stiu ca tot ce nu e placut, chiar daca e uitat, si-a lasat amprenta cumva. O amprenta cruciala, un moment crucial, care a marcat ceea ce sunt eu astazi;
5. "Tot ce se obtine repede se pierde la fel de repede"! Fraza asta, mi-a placut atat de mult, deci continui sa ma intreb;
6. Nu vreau sa aflu lucrurile de dincolo de privirile mele, pentru ca am convingerea ca privirile mele surprind tot ceea ce vreau sa aflu.

As intra mult in detalii, dar nu e genul tau.

Florian spunea...

Multumesc.

1. spui ca nu iti plac sufletele, dar iti place sa te unesti cu un suflet pereche. Cum vine asta?

2. cred ca mai mult seamana ele intre ele, Sassy si Zelda :)

3. Da, am putini ani, 25. Fraza asta cu kimonoul o voi scrie insa si cand voi avea 75. Asteapta si vei vedea :))

6. pacat, nu stii ce pierzi :)

Iti multumesc ca ai avut rabdarea sa imi citesti intreg postul, sincer sa fiu, nu era neaparat pentru a fi citit.
I'll be around.. if you have questions, feel free..

Maria spunea...

Am spus ca nu imi plac sufletele la fel, nu sufletele. Citeste cu atentie, cum am facut-o si eu >:P

Si eu iti multumesc, ca ai avut rabdare sa citesti, sa imi raspunzi, chiar si asa, fara niciun scop.

Florian spunea...

Nu pot sa cred ca ai scos limba la mine :)))))))
Ar trebui sa scrii mai des ;)

Nico Maria spunea...

frumos ... felicitari :)

Maria spunea...

Iti multumesc mult, Nico !

Trimiteţi un comentariu