De buna voie si fara scapare

♥"Atentia e instrumentul suprem al personalitatii. Cand ea ramane paralizata, nu ne mai lasa nicio libertate de miscare... Ar trebuie, ca sa ne salvam, sa ne largim din nou campul constiintei si, in acest scop, ar fi nevoie sa introducem in el alte obiecte care sa-i smulga celui iubit exclusivismul.  Dar pentru a face asta ar trebui sa ne concentram atentia asupra celorlalte lucruri, cu alte cuvinte ar trebui sa iesim din propria noastra constiinta, integral ocupata de ceea ce iubim.

[...]

O stiu foarte bine "cuceritorii" de ambele sexe. O data ce atentia unei femei se fixeaza asupra unui barbat, acestuia ii e foarte usor sa-i umple pe de-a-ntregul preocuparea. E suficient un simplu joc de-a mai dau eu, mai lasa tu, de-a solicitudinea si dispretul, de-a prezenta si de-a absenta. Pulsul acestei tehnici actioneaza ca o masina pneumatica asupra atentiei femeii si sfarseste prin a o goli de restul lumii. Cea mai mare parte a iubirilor se reduc la acest joc mecanic cu atentia celuilalt."

♥"Barbatului normal ii "plac" aproape toate femeile care trec pe langa el. Faptul acesta ne permite sa punem si mai mult in evidenta caracterul de profunda alegere pe care il poseda iubirea. E suficient in acest scop sa nu confundam placerea si iubirea. Tanara trecatoare frumoasa produce o iritare la periferia sensibilitatii masculine. Aceasta iritare provoaca automat o prima pornire catre ea. Atat de automata, atat de mecanica este aceasta reactie, incat nici Biserica nu indrazneste sa o considere pacat [...] si totusi expresia "prima miscare" nu spune tot ce-ar trebui. E "prima" pentru ca pleaca chiar de la periferia unde a fost receptata incitarea, fara sa participe interiorul persoanei"."

♥"O dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei persoane,  nu poate probabil sa moara. Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv. Circumstantele - bunaoara departarea- ii vor putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea aceasta va pierde din volum, se va preface intr-un firisor sentimental, scurta vana de emotie ce va continua sa izvorasca in subsolul constiintei. Nu va muri insa: calitatea ei sentimentala dainuie intacta. In acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta absolut atasata de fiinta iubita. Hazardul o va putea duce de colo colo, in spatiul fizic si in cel social. Nu conteaza: ea va continua sa fie alaturi de cel pe care-l iubeste. Acesta este simpotmul suprem al adevaratei iubiri: a fi alaturi de obiectul iubit,  intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele spatiale. Este o convietuire de tip vital cu celalat, o convietuire de tip ontologic cu persoana iubita, fidela destinului acesteia, oricare ar fi el."

Jose Ortega y Gasset-Studii despre iubire